Proprietatea in devălmășie conform Codului Familiei
Conform art. 19 din Codul Familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietății în devălmășie. În calitate de avocat specializat în litigii de divorț și partaj, este esențial să stabilim corect regimul juridic al bunurilor ce urmează a fi împărțite.
Soții pot modifica regimul juridic al bunurilor în timpul căsătoriei prin încheierea unui contract matrimonial. Acest contract poate fi încheiat înaintea căsătoriei, producând efecte juridice în timpul acesteia, precum și după desfacerea căsătoriei, dacă este necesar.
Scopul contractului matrimonial este de a preveni litigii viitoare privind partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Bunurile ce constituie proprietate în devălmășie
Conform art. 20 alin. (1) din Codul Familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor soți cu drept de proprietate în devălmășie.
Bunurile incluse în regimul proprietății comune:
Veniturile obținute de fiecare dintre soți din:
activitatea de muncă;
activitatea de întreprinzător;
activitatea intelectuală.
Premii, indemnizații și alte plăți, cu excepția celor cu caracter compensatoriu (ajutor material, despăgubiri pentru vătămarea sănătății etc.).
Alte mijloace comune.
Bunuri mobile și imobile, valori mobiliare, depuneri și cote de participație în capitalul social al instituțiilor financiare sau societăților comerciale.
Important: Chiar dacă un bun este achiziționat pe numele unui singur soț, el este în continuare considerat proprietate în devălmășie, dacă a fost cumpărat cu mijloace comune.
Dreptul la proprietate pentru soțul fără venit
Conform art. 20 alin. (4) din Codul Familiei, soțul care nu a avut venit propriu în timpul căsătoriei, fiind ocupat cu gospodăria casnică sau educația copiilor, beneficiază de aceleași drepturi la partaj ca și celălalt soț.
În caz de divorț, avocatul trebuie să asigure respectarea acestui drept și să argumenteze în instanță contribuția indirectă a acestui soț la bunurile comune.
Împărțirea bunurilor comune în caz de divorț
Principii generale:
Bunurile dobândite între ziua încheierii căsătoriei și ziua încetării acesteia sunt considerate comune.
Instanța poate decide că bunurile dobândite de un soț în perioada separării sunt proprietatea acestuia, dacă se dovedește că gospodăriile au fost separate.
Bunuri individuale recunoscute ca fiind comune
Conform art. 23 din Codul Familiei, bunurile ce aparțin fiecăruia dintre soți pot fi recunoscute ca proprietate în devălmășie dacă, în timpul căsătoriei, valoarea acestora a crescut semnificativ datorită:
Reparațiilor capitale
Reconstrucției sau reutilării
Reamenajării folosind mijloace comune
Procedura de partaj
Partajul poate avea loc:
În timpul căsătoriei – dacă există un acord între soți.
După divorț – la cererea unuia dintre soți sau prin hotărâre judecătorească.
Dacă soții doresc ca divorțul să fie mai rapid, aceștia pot introduce cererea de desfacere a căsătoriei separat de cererea de partaj.
În caz de neînțelegere:
Instanța va determina cota-parte a fiecărui soț și va decide împărțirea bunurilor în natură.
Dacă unuia dintre soți i se atribuie bunuri care depășesc cota sa, celălalt soț poate primi o compensație bănească.
Bunurile destinate copiilor minori (îmbrăcăminte, rechizite, jucării etc.) sunt atribuite părintelui cu care locuiesc copiii.
Depunerile făcute pe numele copiilor minori sunt proprietatea acestora și nu se includ la partaj.
Termenul de prescripție pentru partaj
Conform legislației, termenul de prescripție pentru împărțirea bunurilor după divorț este de 3 ani.
Ce se întâmplă după acest termen?
Persoana nu își pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor, dar statutul juridic al bunurilor se modifică.
Bunurile devin proprietăți pe cote-părți, nu mai sunt bunuri în devălmășie.
Concluzie
În cazul unui divorț, este esențial ca avocatul să asigure că partajul bunurilor se realizează corect și echitabil, conform legislației. Pentru evitarea litigiilor, se recomandă încheierea unui contract matrimonial, iar în caz de divorț, instanța poate decide împărțirea bunurilor pe baza dovezilor prezentate.
Pentru orice litigiu de divorț și partaj, asistența unui avocat specializat este esențială pentru protejarea drepturilor fiecărei părți.
